…
De fapt, suntem cu sufletele zgribulite.

(Minolta XG-1, MD 50mm f/ 1.2, Expired Kodak Color 200)

La geam, flori ale soarelui micuțe nu știu că stau cu rădăcina în probe biologice de elefant .
Lițe haotice fără busolă au o-nclinație bizară către jazz.

Soldați de asparagus stau drepți într-un tranșeu de porțelan cu ochii-țintă la steamer-ul periculos.

Ghimbirul evoluează bine astăzi cu mugurii obraznici către cer.
Sămânța-gigant de avocado a dat rădăcinuță și se întinde strașnic să pună vârful pe fundul de borcan.

Moartea la păstrăvul gustos e un proces sentimental, ireversibil.

Iar noi ne plictisim de moarte.
Uneori.

(Minolta XG-1, MD 50mm f/ 1.2, Expired Kodak Color 200)

(Minolta XG-1, MD 50mm f/ 1.2, Expired Kodak Color 200)

Aparatele de fotografiat se uită acuzator din bibliotecă, ca niște dragi ciclopi înfuriați. Am lipsit de aici câteva sute de zile: și eu și ei suntem mai vintage cu un an, ceea ce ne face desigur mai înțelepți, mai obosiți, mai de colecție.

A fost suficientă vreme pentru de toate. Pentru o fugă peste ocean, pentru o răzgândire americană, pentru un patos european definitiv. Și pentru întâlnirea cu Manda de la Dunăre, femeie-stejar.

Am luat-o pe Manda de mână să îmi arate cum își adună în cufăr cele necesare îngropăciunii și am primit în schimb 10 minute care au vorbit unor englezi despre românitate și despre un fatalism cu care nu sunt familiari. În felul ăsta, Baba Manda și exercițiul ei filmat m-au dus de braț la câteva școli englezești de film documentar , convingându-le de sub baticul ei întunecat, că trebuie să mă cunoască ceva mai bine. De la un punct încolo, Manda a trebuit să iasă din sălile de interviu, dar am aflat că în Gropeni, la Dunăre, niște săteni zic “Doamne-ajută!” pentru o “Iulie a lui Stoian”. A funcționat și masterul începe acolo unde mi-am dorit.

M-am întors în sat cu ce îi place Mandei să primească de la oraș: Coca Cola pe care s-o amestece din când în când cu vin, “bunboane” de ciocolată, “discul pentru televizor” în care ea îmi povestește despre moarte și cuvântul meu de onoare că o să stăm pe bancă, la podișcă, de fiecare dată când mă întorc. I-am zis un “Săru’ mâna!” îndatorat și afectuos și am plecat de tot din țară, încurajând uitarea să trunchieze numai ce este incomod.

(foto: Minolta XG-1, MD 50mm f/ 1.2, Expired Kodak Color 200)

(Kodak Single-Use Camera 200)

Universal Studios, Los Angeles, California

astăzi am revăzut food, inc și super size me.
mi-am amintit cât mi-au lipsit în america urda și pepenii noștri verzi. porțiile europene mici cu ornamente migăloase.
gustul acru, moderația și siluetele urbane longiline. bucătăriile fără unt de arahide, orez instant (!) sau microunde.
cămările cu murături, cartofi neprocesați și mere parfumate.
“experimentul stafida” cu struguri puși de alecu pe un ziar, la soare. și mămăliga.

Ocean City, Maryland

(Minolta XG-1, Magnicon 35-70mm f/3.5-4.8, Expired Kodak Color 200)

(Minolta XG-1, Magnicon 35-70mm f/3.5-4.8, Expired Kodak Color 200)

1. Hollywood
2. San Francisco
3. Los Angeles
4. The Greyhound Bus, New York

(Minolta XG-1, Magnicon 35-70mm f/3.5-4.8, Expired Kodak Color 200)

(Minolta XG-1, Magnicon 35-70mm f/3.5-4.8, Expired Kodak Color 200)

(Minolta XG-1, Magnicon 35-70mm f/3.5-4.8, Expired Kodak Color 200)

(Minolta XG-1, Magnicon 35-70mm f/3.5-4.8, Expired Kodak Color 200)

(Minolta XG-1, Magnicon 35-70mm f/3.5-4.8, Expired Kodak Color 200)

tăiem nervos nevada. turistele rusoaice devin pe zi ce trece tot mai zdravene în pantalonii lor safari, pentru că ronțăie, industrial, porumb prăjit, între opriri.
dubița lui papa jim și tot deșertul ăsta sunt făcături din plastic pe un platou de film. bătrânul jim mă ia deoparte și mă-ntreabă ce caut cu grupul ăsta de bolșevici, că nu ne potrivim deloc. îndrug ceva corect politic și îl fotografiez.
fost gambler în vegas, își amintește de noaptea în care și-a pierdut întreaga viață la ruletă, de cele trei neveste care n-au mai crezut în el, de câinii, ca două vulpi, pe care-i crește drept copii.

so long, fellow!

(Canon 1N RS, Sigma 70-300mm f/4-5.6, Kodak Color 200)

(Canon 1N RS, Sigma 70-300mm f/4-5.6, Fujicolor 200)

(Canon 1N RS, Canon EF 50mm f/1.8, Fujicolor 200)

de fiecare dată când ajung în paris, merg să-l salut pe méliès în père lachaise.
în primăvara asta, ”magicianul” avea companie, așa că ne-am înțeles mai mult din priviri.

în drum spre ieșire, l-am recunoscut pe victor noir, jurnalist ucis în duel de nepotul lui bonaparte, chiar cu o zi înainte de nuntă.
domnul noir are, fără doar și poate, o sculptură funerară ”proeminentă”.

un îngrijitor al cimitirului mi-a povestit că domnișoarele care sărută buzele statuii, strecurându-i o floare în joben, își găsesc soț până la sfârșitul anului. șoptit, mi-a explicat misterul pantalonilor vizibil tociți de mâini feminine:
atins fugar, domnul noir grăbește pruncii spre pântece.

(Canon 1N RS, Sigma 70-300mm f/4-5.6, Canon EF 50mm f/1.8, Fujicolor 200)

(Canon 1N RS, Sigma 70-300mm f/4-5.6, Fujicolor 200)

crețofolinii știu că oricine ar vrea să-și îngroape nasul în oceanul lor de onduleuri, dormind așa un secol!

(Canon 1N RS, Sigma 70-300mm f/4-5.6, Fujicolor 200)

după instantaneu, parizianca mi-a întins bocceluța pe care o purta pe umăr și m-a rugat s-o conduc prin montmartre, spre locuința ei. mi-am zis că e un târg corect și-am însoțit-o într-o discuție mândră despre timp, despre cariera ei de dansatoare la moulin rouge (!), despre tinereți efervescente și singurătăți târzii.

(Canon 1N RS, Canon EF 50mm f/1.8, Fujicolor 200)

when in paris, crack the crust of a crème brulée with the back of a teaspoon!

(Canon 1N RS, Sigma 70-300mm f/4-5.6, Fujicolor 200)